clau feat mic

Ep. 12: Santiago de Chile

Asadar si prin urmare, dupa lungul popas pe cel mai inalt munte din Argentina, America de Sud si chiar toata emisfera vestica si sudica la un loc, a venit timpul sa o iau din nou la drum. Dupa o noapte petrecuta in cel mai jegos si galagios hostel in care am stat vreodata, iata-ma instalat in autobuzul catre Santiago , capitala statului Chile. Cu ochii in gura de nesomn, adorm abia asezat pe scaun, iar urmatorul loc in care ma trezesc, e vama dintre Chile si Argentina. O vama situata la vreo 3000 de m altitudine, intre munti, unde petrec vreo doua ore. Doar asa, ca sa-mi mai amintesc si eu cum e cu vamile dintre tari. Schimb ceva banuti americani in bani chilieni si pornesc mai departe, pe o sosea care seamana foarte bine cu Transfagarasanul nostru. Doar ca ei munceau de zor sa-l largeasca la 4 benzi si-l tin deschis si iarna.

Prima impresie despre Chile e ca despre o tara mai bogata si mai dezvoltata ca Argentina. Ajuns in Santiago, cobor in statia de autobuz si iau un taxi catre hotel, de data asta unul de 3 stele. Chiar aveam nevoie de odihna si relaxare dupa cele 18 nopti in cort, plus inca una in saracia aia de hostel. Prima surpriza: costul taxiului, pe care uitasem sa-l negociez dinainte. 37 usd, adica extrem de scump! Cand bag mana in buzunar sa scot banii, constat ca cei 50 de dolari schimbati erau doar vreo 5. Injurand printre dinti, ii platesc omului in bani americani la un curs inventat de el, si-mi dau seama ca in statia de autobuz, probabil cand imi luam bagajul de la cala, fusesem usurat din buzunar de banii schimbati in vama. Ma cazez la hotelul care e simpatic si foarte bine amplasat, chiar in centrul Capitalei. Intretinut de mai multi batranei amabili, avea sa fie intradevar locul meu de refacere fizica si psihica dupa incercarea de pe munte.

A doua zi o iau hai-hui prin oras. Santiago este un oras foarte dezvoltat si modern, locuitorii au un nivel de trai ridicat iar asta se vede dupa felul cum se imbraca, dupa ce masini conduc si dupa relaxarea din viata de zi cu zi. Chile a avut in 2012 o crestere economica de 6%, bazata mai ales pe exportul de minereuri, cel mai important fiind cel de cupru. O alta importanta sursa de venit este renumitul vin chilian, exportat in toata lumea. Oricum, sigur nu au probleme  economice precum argentinienii. Si nici probleme cu criminalitatea.

Vizitez toate obiectivele turistice timp de doua zile, insa din punctul asta de vedere, Santiago nu exceleaza. Nu are nimic deosebit: cateva parcuri superingrijite, biserici si muzee ca peste tot, Plaza des Armas, cum gasesti in toate capitalele sud-americane, o piata centrala plina cu de toate, cu iz latin si cam atat.  Plus o multime de mall-uri moderne. Se pare ca si la ei shoppingul este la moda.

Mi s-a parut interesanta viata care anima strazile centrale in timpul serii, spectacolele strazii, mimi, cantareti , scamatori, propavaduitori, etc… toate acestea dau un farmec aparte zonei centrale si pot spune ca nu ai cum sa te plictisesti pana la ore tarzii din noapte, practic nefacand nimic altceva decat sa bati strazile. In timpul zilei este recomandat sa iei autobuzul turistic, care te duce la toate obiectivele, benefiicind in acelasi timp si de ghid international.

In total mi-ar fi fost de ajuns doua zile sa stau in Santiago, dar avand in vedere ca pierdusem autobuzul catre Bolivia, a trebuit sa mai adaug una, ultima petrecandu-mi-o mai mult prin magazine si cafenele. Iar din punctul asta de vedere, Santiago nu este un oras ieftin, preturile fiind comparabile cu cele din Viena.

Deci dupa cele 3 zile de Santiago, iata-ma din nou in autogara (cu mainile pe bagaje si buzunarele inchise dupa patania de la sosire), pregatit de lungul drum catre Bolivia, drum pe parcursul caruia aveam sa schimb 3 autobuze si s-a strabat 2200 de km in doua nopti si doua zile. (va urma)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply

Your email address will not be published.


5 + 4 =