În limba portugheză, madeira înseamnă lemn. În anul 1418, navigatorii portughezi Joao Goncalves Zarco și Tristao Vaz Teixeira, aflați în slujba prințului Henric Navigatorul (cel care s-a făcut ”responsabil” de dezvoltarea timpurie e sectorului naval portughez, de comerțul maritim cu Africa și insulele din Atlantic), au naufragiat, în urma unei puternice furtuni, pe o mică insulă necunoscută pe care au botezat-o Porto Santo, ca recunoștință că le-a ieșit în cale și i-a salvat de la pieire. Un an mai târziu, sub comanda celor doi, o expediție organizată avea să descopere, în apropiere de Porto Santo, o altă insulă, mai mare, extrem de bine împădurită, căreia i-au dat numele Madeira.
Insula formată cu milioane de ani în urmă prin erupția unui vulcan, avea un climat excepțional, peisaje de vis, o floră și o faună neîntâlnite în alte părți din Europa, pe scurt – condiții ideale pentru a o coloniza și a o transforma într-un diamant portughez, lucru comandat de către regele Joao I în jurul anului 1425.
Porto Santo (cea pe care astăzi se află o superbă plajă de nisip, lungă de 9 km, curată și nepoluată) a fost și ea anexată arhipelagului, împreună cu alte două insulițe – Selvagens și Desertas. Toate astea, la 500 km de coasta Africii și la 1000 km de cea a Europei. Joao I i-a trimis în Madeira, ca primi coloniști, pe trei dintre exploratorii săi (Zarco, Teixera și Perestrelo), împreună cu familiile lor, laolaltă cu un mic grup de nobili dar, cu câțiva oameni din pătura săracă și cu un grup de pușcăriași.
Primul lucru pe care aceștia au fost nevoiți să-l facă pentru a supraviețui, a fost să despădurească un pic insula și să sape un un labirint de canale (denumite levadas) prin care să aducă apă de la izvoarele din nordul insulei în sud, acolo unde se stabiliseră (și unde climatul era mai bun). Levadas reprezintă azi una dintre atracțiile turistice ale Madeirei și ne vom întâlni cu ele ceva mai târziu.
Atracții turistice în Funchal, o capitală ca o grădină botanică
Stând în mijlocul parcului aflat vizavi de Muzeul Vinului din capitala Funchal, nu știu spre ce parte să îndrept mai întâi aparatul foto pentru a surprinde bogăția florală ce mă înconjoară. Verific dacă nu cumva am nimerit, din greșeală, în mijlocul unei grădini botanice. Suntem la începutul lunii martie însă asta nu pare să ”deranjeze” cu nimic explozia naturii.
Nu degeaba, aveam să aflu, în Funchal se organizează anual, imediat după Paște, Festivalul Florilor, care sărbătorește primăvara și pune în lumină ”creațiile” climatului subtropical. Festivalul durează un weekend, începe sâmbăta cu Parada Copiilor (care se adună în centrul orașului pentru a construi un zid de flori) și continuă, a doua zi, cu Marea Paradă a Florilor.
O plimbare lejeră prin Funchal (a cărei istorie începe pe 21 august 1508) dezvăluie un oraș încărcat de energii pozitive, curat, verde, divers, care degajă acea atmosferă specifică orașelor-port. Arhitectura Madeirei e încântătoare și nu epatează decât prin bunul gust subtil. Trotuarele cu pavaje frumos aranjate, mărginite întotdeauna de spații verzi sau de flori participă din plin la imaginea unei urbe în care istoria respiră prin clădirile vechi, prin piețele restaurate, prin monumentele aflate la tot pasul, prin muzeele și galeriile de artă.
Ajung în zona portului. În spate, dealurile și munții Madeirei se pogoară lin peste faleză, împânzite de casele cu acoperișuri portocalii. Cred că asta e imaginea care-mi va rămâne cel mai bine întipărită în memorie despre Madeira. Sandra, ghida noastră, spune că Oficiul de Turism al Madeirei încă e în căutarea unei imagini simbol a insulei care să fie pusă pe pliantele turistice. Îi spun despre telefericul care urcă spre Monte, printre acoperișurile portocalii și pare să fie de acord.
Funchal are o populație de cca 120.000 locuitori, ceea ce reprezintă aproape jumătate din populația totală a insulei Madeira.
Acostat la țărm, giganticul feribot Aida dramatizează peisajul portuar, îmbiind turiștii să viseze la vacanțe de croazieră. Plimbarea de-a lungul falezei, către hotelul care se află la o distanță de circa 2 km, în zona ”turistică”, relevă un lucru interesant: tinerii din Madeira sunt morți după sport. Mai exact, după alergat. Solitari sau în grupuri de câte doi, alergători tenaci trec pe lângă noi în diverse ritmuri și ținute. Fete și băieți.
Locuitorii Madeirei au o înclinație deosebită către sport, avea să ne spună și Miguel, șoferul. Nu doar pentru că renumitul CR7 Ronaldo s-a născut aici și este, momentan, cel mai celebru personaj cu care se laudă, ci și pentru că au sportul în sânge. ”Care e cel mai popular sport, Miguel?”. Fotbalul, desigur. Maritimo și Nacional sunt cele două cluburi din Madeira care stau în prima ligă portugheză de ani de zile. Fără succese deosebite dar sunt acolo.
Îmi amintesc că între 1999 și 2001, Marius Șumudică, actualul antrenor al Chiajnei, a jucat la Maritimo. Caut în statistici. 50 de meciuri, 7 goluri. Recent, la TV, Șumi a spus că a plecat din Madeira fiindcă îi era teamă de aterizările pe aeroportul aflat chiar pe marginea oceanului. Ce-i drept, abia în 2002 lungimea pistei de aterizare a acestuia avea să fie dublată…
Dar nu doar fotbalul atrage populația din Madeira. Sporturile cu motor, golful (The Santo da Serra Golf Club și Palheiro Golf), sporturile extreme sau handbalul (însăși Sandra l-a practicat vreo 7 ani) fac parte din meniul sportiv al locuitorilor din Madeira. De asemenea, sporturile acvatice au o mare priză. Madeira este o bună locație inclusiv pentru pasionații de scuba diving (în special în Porto Santo), snorkeling, surfing – pe durata întregului an, deoarece curenții marini sunt calzi, menținând temperatura apei constant la 19-24 de grade. Surferii au parte de valurile perfecte în locuri precum Jardim do Mar, Faja da Areia sau de-a lungul frumoasei plaje de pe insula Porto Santo.
În plimbarea prin Funchal, pe bulevardul paralel cu faleza, o clădire aparte atrage atenția: e vorba despre Belmond Reid’s Palace, un hotel încărcat de istorie. William Reid, fiul unui artizat scoțian, ajuns în Madeira în 1836, a închiriat câteva clădiri pentru a trata invalizii și persoanele cu probleme medicale. La un moment dat, dorința lui a fost să-i mute pe aceștia într-un hotel a cărui construcție avea s-o înceapă, dar pe care nu a mai apucat să o vadă finalizată, fiindcă s-a stins din viață.
New Hotel a fost inaugurat în noiembrie 1891, devenind mai târziu New Palace Hotel, apoi Reid’s Palace. De-a lungul vremii, multe personalități s-au cazat aici, de la Winston Churchill (care obișnuia să-și petreacă vacanțele în Madeira) la Roger Moore, Gregory Peck, Rainer Maria Rilke și George Bernard Show. Una dintre tradițiile păstrate peste timp la Reid’s este servirea ceaiului, după-amiaza, pe terasa care oferă peisaje încântătoare ale oceanului.
Mercado dos Lavradores, piața pasiunii și muzeul jucăriilor
Vrei să iei cel mai bine pulsul unui loc? Mergi în piață! Inaugurată în 1940, Mercado dos Lavradores, plasată în centrul orașului Funchal, mai exact în imediată apropiere a orașului vechi (în zona istorică numită Santa Maria), e un loc în care găsești la un loc chintesențele de gusturi, mirosuri și culori ale Madeirei. Construită pe două nivele, piața te întâmpină cu o intrare flancată de doi pereți decorați cu mozaicuri de faianță reprezentând imagini cu florărese.
La început sunt florile. Apoi fructele. Apoi condimentele. Apoi obiectele tradiționale. E greu să descrii în cuvinte simfonia culorilor din această piață, de aceea vă las să admirați imaginile. O să vorbesc însă un pic despre fructele din Mercado, pe care le-am descoperit cu uimire, realizând că Madeira – cel puțin din punctul de vedere al fructelor – e o insulă de-a dreptul exotică.
În primul rând, fructul pasiunii. Sau maracuja. Chestia aia rotundă, cu coaja tare, cu interiorul plin de semințe crocante, zemos-gelatinos, mai puțin dulce și mai mult acrișor, cu un gust specific pe care ori îl adori ori nu-l suporți. Crește într-un copac peren și viguros, e originar din Brazilia și ”vine” în două forme de bază: cea roșcată și cea galbenă (varianta braziliană). Iar de aici încolo începe nebunia.
Nu spun doar că există peste 500 de specii de Passiflora, familia din care face parte maracuja. Ci completez cu faptul că locuitorii din Madeira au încrucișat fructul pasiunii cu aproape orice alt fruct exotic care le crește pe insulă. Motiv pentru care au rezultat combinații de senzație, din care ești îmbiat să guști de către vânzătorii din piață: passion fruit-banana, passion fruit-lime, passion fruit-ananas, passion fruit-grapefruit, passion fruit-mandarină și așa mai departe. Toate sunt delicioase.
Prețul, din păcate, pe măsură. Iar aici apare un paradox pe care nu l-am putut lămuri. În piață kilogramul de maracuja costă 15 euro. Enorm. Bizar este, însă, că în Madeira regăsești fructul pasiunii aproape în orice. De la tradiționala băutură poncha la aproape orice desert (în special în cheesecake). Uneori, fructul pasiunii e folosit inclusiv în combinație cu preparatele din carne. O insulă a pasiunii, care folosește aproape oriunde fructul pasiunii. Pe care, însă, îl vinde extrem de scump.
Noroc că, pe lângă fructul pasiunii, piața e plină de alte fructe exotice. Găsești anona (un fel de măr ciudat, cu semințe negre și pulpă zemoasă), guava (mic, galben, rotund și cu semințe), filodendron (da-da, fructul cunoscutei plante, care arată ca o banană combinată cu ananas), mango, loquat (un fruct oval, cu coaja subțire), papaya, physalis (se găsește și la noi – mic, portocaliu și acru), tabaibo (smochina indiană) și altele al căror nume nu-l rețin.
Alături de căpșuni, banane, ananași, avocado, cartofi dulci, fenel (o plantă erbacee de la care se trage și numele capitalei Funchal) și o mulțime de condimente pe care n-am stat să le caut la frunze, prea fascinat fiind de fructele care mi se arătau în cale ca niște ispite virgine, gata să fie devorate.
La cel mai de jos nivel al pieței se află zona cărnii, și în special a peștelui. Aici, vânzătorii își etalează ”catch of the day”-ul, de la peștele-spadă (foarte popular în Madeira) la caracatiță, fructe de mare și, în special, ton. Bucățile mari de ton sunt hăcuite de măcelari cu instrumente periculos de ascuțite, într-un spectacol aproape ostentativ.
Mercado dos Lavradores nu e o piață la fel de spectaculoasă și opulentă precum barceloneza La Boqueria, de pildă. Nu găsești tarabe la care să poți gusta preparate locale stradale, nu vezi munți de produse, care mai de care mai interesante. Cu toate astea, are un farmec aparte care o transformă instant într-un obiectiv turistic de neratat. În care cel mai probabil vei reveni pentru a cumpăra măcar câteva fructe exotice pe care să le transporți în bagaj până acasă. Cu atât mai mult cu cât vânzătorii îți garantează că rezistă câteva zile bune fără să se strice.
Am lăsat în urmă piața pentru a vizita o clădire din apropiere, numită Armazem do Mercado, un excelent exemplu asupra a ceea ce se poate face cu o construcție veche și interesantă, amplasată într-un loc cu trafic intens. Armazem do Mercado este un spațiu complet renovat, transformat într-un complex de mici zone comerciale, în care artiști din Madeira își găsesc cel mai fericit loc în a-și expune ideile care mai de care mai creative.
Un spațiu cultural, totodată, în incinta căruia se găsește un surprinzător Muzeu al Jucăriilor (Museu do Brinquedo). E vorba de o colecție imensă de jucării vechi (circa 20.000 piese), grupate pe decade (începând cu secolul 19) și adunate de-a lungul timpului, doar prin contribuții și donații, de către Jose Manuel Borgos Pereira.
Sunt șapte camere în care regăsești copilul din tine privind cu uimire la mașinuțele, soldățeii de plumb sau super-eroii frumos aranjați pe rafturi. O frumoasă și inocentă incursiune în trecut, înainte de a traversa centrul vechi al orașului și a urca pe Monte, cu grațiosul teleferic din Funchal. (va urma)
Ajungi în Madeira cu TAP Portugal România. Rezervă bilete și vezi orarul de zbor AICI.
Citește și Lumea lui Eddie: Madeira, insula magică (1)
Add Comment