Obiceiuri in lume

Obiceiuri și tradiții de Crăciun în diferite țări ale lumii

Originile Crăciunului țintesc păgânele sărbători antice, precum Deus Sol Invictus (ce se desfășurau pe 25 decembrie), Calendele (1-5 ianuarie) și Saturnalia (17-23 decembrie). Biserica creștină nu a luat însă în considerare aceste sărbători și a decis instaurarea zilei de 25 decembrie drept zi de naștere a lui Isus.

Vâscul era considerat sacru de către celții druizi și de către indienii nativi americani deoarece rămânea verde pe parcursul iernii și producea și fructe în vreme ce alte plante mureau în anotimpul rece. Druizii considerau că această plantă are puterea de a vindeca infertilitatea și bolile nervoase dar și de a alunga diavolul.

Cu mult înainte de apariția brazilor de Crăciun, păgânii considerau că tot ceea ce rămâne verde pe tot parcursul anului este simbolul vieții eterne și al renașterii. Datorită asocierii cu ideile păgâne, iedera și alte plante veșnic verzi au fost interzise în secolul al șaselea.

Papa Iulius Întâiul, episcop de Roma, a proclamat primul data de 25 decembrie drept zi pentru a sărbători nașterea lui Isus, în anul 350 d.Hr. Orașul leton Riga se poate lăuda că a fost primul din istorie care a decorat un brad de Crăciun, în anul 1510. Dar hai să vedem cum se sărbătorește Crăciunul în diverse țări ale lumii și care sunt cele mai bizare obiceiuri de Crăciun.

China

În China doar 1% din populația țării e creștină, prin urmare oamenii nu știu multe lucruri despre Crăciun. Din această cauză, Crăciunul se sărbătorește doar în orașele mari, unde apar brazi împodobiți, luminițe și alte decorațiuni. Moș Crăciun poartă numele Shen Dan Lao Ren și i se amenajează peșteri în magazinele de jucării.

Cei care împodobesc bradul acasă au, de regulă, unul de plastic, în care încarcă ghirlande de hârtie, flori de carton și felinare de hârtie. Pomii de plastic sunt făcuți în China dar mulți habar n-au la ce folosesc. O tradiție care a devenit populară este ca în ajunul Crăciunului să se ofere mere, așa că multe magazine vând mere înfășurate în hârtie colorată. Dar asocierea e absolut întâmplătoare: în limba chineză, ajunul Crăciunului se numește Ping’an Ye, traducerea fiind „seara liniștită, plină de pace” – o preluare a colindului Silent Night. În același timp, cuvântul „măr” în limba mandarină este píngguǒ, care sună precum… pacea.

Deși mulți chinezi nu înțeleg colindele de Crăciun, Jingle Bells e o melodie foarte populară în China.

Bulgaria

Bulgarii sărbătoresc Crăciunul în mod similar cu românii, începând cu tradiționala perioadă de post care durează 40 de zile și care începe pe 15 noiembrie. O legendă bulgărească spune că Maria și-a început travaliul de Ignat, pe 20 decembrie, și a născut în Ajunul Crăciunului, însă nașterea lui Isus a fost anunțată o zi mai târziu. Ziua de 20 decembrie este, de altfel, percepută drept „noul an”, în cultura bulgară, localnicii mâncând în această zi un covrig numit „kolaks”. Ajunul Crăciunului e foarte important, principala masă de Crăciun fiind mâncată pe 24 decembrie, și nu pe 25. Preparatele trebuie să fie în număr impar (7, 9 sau 11) iar în jurul mesei trebuie să stea un număr impar de oameni. Sarea, piperul și zahărul se pot considera preparate de sine stătătoare.

Masa include multe feluri vegetariene, între care supa de fasole, sarmalele (sarmi) cu orez, ardeii umpluți cu orez, diverse foetaje, fructe și fructe confiate, precum și un fel de compot din fructe confiate, numit oshav și consumat ca digestiv. Nucile sunt foarte populare iar credința este că dacă acestea au un gust bun, vei avea un an excelent dar dacă sunt găunoase sau stricate, anul va fi dezastruos. Moș Crăciunul bulgar poartă numele de Dyado Koleda, care s-ar traduce prin Bunicul Crăciun.

Armenia

Biserica Apostolică Armeană sărbătorește Crăciunul pe 6 ianuarie. În această zi se sărbătorește, de asemenea, și Epifania – revelația că Isus este fiul Domnului. Epifania este principala zi în care bisericile amintesc despre vizita Înțelepților la Isus dar unele dintre acestea, între care și cea Armeană, sărbătoresc de Epifanie și botezul lui Isus.

Unii armeni țin post negru în săptămâna dinainte de Crăciun, și nu mănâncă nimic. Masa de Ajun e numită khetum și include preparate precum orez, pește, năut, supă de iaurt sau grâu (tanabur). Deserturile includ fructe confiate și nuci, bastukh (făcut din jeleu de grapefruit, amidon și făină). E o masă ușoară, menită să pregătească stomacul pentru ospățul de Crăciun. De Ajun, copiii primesc fructe, nuci și bomboane de la rudele mai în vârstă.

Pe Moș Crăciun îl cheamă Gaghant Baba / Kaghant Papa și apare în mod tradițional în Ajunul Anului Nou (31 decembrie), ziua de Crăciun având o semnificație mult mai religioasă în Armenia. La începutul lunii decembrie, un uriaș brad de Crăciun își face apariția în Piața Republicii din Erevan, capitala țării.

Brazilia

Multe dintre tradițiile braziliene de Crăciun sunt importate din Portugalia, lucru normal din moment ce țara a fost o lungă vreme colonie portugheză. Scenele cu nașterea Domnului (Presépio) sunt foarte populare, fiind prezente în biserici și în casele oamenilor în luna decembrie. Un alt lucru popular îl reprezintă piesele de teatru de Crăciun, denumite Os Pastores (Păstorii). În varianta braziliană a acestei piese, o păstoriță încearcă să fure bebelușul Isus.

Majoritatea oamenilor, în special catolicii, merg la slujba care se ține la miezul nopții pe 24 decembrie și care ia sfârșit în jurul orei 1. În ziua de Crăciun, unii merg din nou la biserică, slujbele având loc după-amiaza. După Missa do Gallo, în orașele mari se trag focuri de artificii.

În Brazilia, Moș Crăciun se numește Papai Noel & Bom Velnhinho (Bunul Bătrân). Multe obiceiuri de Crăciun sunt asemănătoare cu cele din SUA sau Marea Britanie, deși în Brazilia e vară iar zilele sunt toride. Mulți oameni merg la plajă de Crăciun. Uneori, copiii lasă un ciorap atârnat de geam. Dacă Papai Noel îți găsește ciorapul, îl va schimba cu niște daruri.

Jocul „secret Santa” e foarte popular în Brazilia. Oamenii oferă mici cadouri pe parcursul întregii luni, folosind un pseudonim iar în ziua de Crăciun își arată adevărata identitate. În această țară, de ani de zile în decembrie se oferă al 13-lea salariu, așa încât oamenii au bani să facă mese de Crăciun fastuoase.

Mâncărurile includ preparate din porc și curcan, șuncă, salate, fructe proaspete și uscate. Totul e servit alături de orez cu stafide și o lingură consistentă de farofa (făină de manioc). Deserturile au în prim plan înghețata. Dar pentru că Brazilia înseamnă un mix de culturi și oameni ale căror origini sunt variate, vei întâlni celebrul cozonac italienesc panettone în Sao Paulo, codul de apă sărată portughez în Rio de Janeiro și preparate tradiționale africane în statele din nord-estul țării.

Masa se servește de regulă în jurul orei 10 în seara de Ajun iar fix la miezul nopții oamenii își fac urări, spun toasturi și schimbă cadouri. Prânzul din ziua de Crăciun este o altă masă importantă, când se adună rudele sau se merge în vizită la prieteni.

Filipine

Filipinezilor le place să sărbătorească de Crăciun cât mai mult cu putință. De aceea, poți auzi colinde de Crăciun prin magazine încă din luna septembrie. Oficial, festivitățile de Crăciun încep pe 16 decembrie, când mulți încep să meargă la cele 9 slujbe (Misa de Gallo) ce preced Crăciunul, ultima ținându-se chiar în dimineața zilei de 25. Dar sărbătoarea continuă cu prima duminică din ianuarie, când are loc Epifania.

Majoritatea filipinezilor sunt creștini, 80% dintre ei fiind catolici, lucru care face din Filipine țara asiatică cu cei mai mulți locuitori de această religie. Nu e de mirare deci că sărbătoarea Crăciunului e cea mai importantă a anului. De altfel, luna decembrie e cea mai „rece” în Filipine, care are, practic, doar două anotimpuri – sezonul ploios (iunie-octombrie) și cel uscat (aprilie-mai).

Obiceiurile de Crăciun din Filipine sunt un amestec între cele locale și cele occidentale. Creștinismul a fost îmbrățișat de filipinezi în secolul 16, când a fost adus de misionarii din Portugalia și Spania. Așa că filipinezii îl au pe Moș Crăciun (Santa Klaus), pomul de Crăciun, colindele, etc. Acestora li se adaugă lucruri precum parol, un stâlp de bambus (sau o ramă) care are un felinar în formă de stea în vârf, împodobit cu hârtie japoneză colorată sau cu celofan colorat.

Seara de Ajun e foarte importantă pentru filipinezi. Mulț stau treji toată noaptea. Seara se merge la biserică, pentru a asculta slujba simbang gabi, urmată de o masă bogată (Noche Buena). Noche Buena se desfășoară acasă și e o sărbătoare în familie, cu prietenii și cu vecinii. Și cu multe preparate, care includ lechon (porc la rotisor), șuncă, salată de fructe, prăjituri de orez și alte dulciuri, orez fiert și diverse tipuri de băuturi.

Spania

Majoritatea spaniolilor merg la Misa del Gallo, slujba de la miezul nopții („slujba cocoșului”), denumită așa deoarece se spune că un cocoș a cântat în noaptea în care s-a născut Isus. Majoritatea familiilor iau masa de Crăciun în Ajun, înainte de a pleca la slujbă. Preparatul tradițional al spaniolilor se numește Pavo Trufado de Navidad – curcan umplut cu trufe. În Galicia (regiunea din nord-vestul țării) se mănâncă fructe de mare de tot felul, de la homar la crustacee. După slujbă, oamenii merg pe străzi purtând torțe, cântând la chitară, la tobe și la tamburine. E o noapte în care nu se doarme.

O altă sărbătoare în strânsă legătură cu Crăciunul este Epifania, care are loc pe 6 ianuarie. Spaniolii o numesc „Festivalul celor trei magi”. Copiii primesc cadouri de Crăciun dar majoritatea le deschis de Epifanie, credința lor fiind că magii le-au adus. De altfel, ei scriu scrisori regilor pe 26 decembrie, cerându-le jucării și daruri. Iar în ajunul Epifaniei (pe 5 ianuarie) își lasă pantofii pe balcon sau sub bradul de Crăciun, pentru a le găsi a doua zi plini de cadouri. Dacă copilul nu a fost cuminte va primi o bucată de cărbune în loc de cadou.

În orașele mari au loc inclusiv parade de Epifanie, în care sunt aduse cămile reale, animalele pe care au sosit magii. Cei trei magi în Epifania spaniolă sunt Gaspar (șaten, cu coroană de aur, regele Shebei), Melchior (cu păr alb, lung, cu mantie aurită, regele Arabiei) și Balthazar (negru, cu barbă neagră și mantie roșie, regele Egiptului).

În Catalonia există un personaj asociat Crăciunului, numit Tio de Nadal sau, în unele cazuri, Caga Tio (buturuga căcăcioasă). E o buturugă cu două picioare și cu față zâmbăreață care „primește” de la catalani, începând cu 8 decembrie, mâncare și o pătură cu care să se încălzească. De Crăciun sau de Ajun, buturuga începe să facă mici daruri, pe care le scoate… prin partea dorsală. Oamenii îi cîntă o melodie specială și lovesc buturuga cu un băț pentru a o ajuta la digestie, după care buturuga „scapă” dulciuri, nuci și fructe uscate. În momentul în care iese un usturoi sau o ceapă, e semnalul că s-a terminat cu darurile.

Caga Tio

Un alt personaj catalan neobișnuit este El Caganer (Căcăciosul), reprezentat de un bărbat care stă pe „tron”. Un țăran catalan ce poartă o bonetă roșie (barretina), care-și dă joc pantaloni și face un răhățel. Versiunile mai noi ale personajului reprezintă o serie de politicieni și vedete. Acest personaj a făcut însă parte din scenele nașterii lui Isus în Catalonia încă de la începutul secolului 18, fiind ascuns într-un colț.

El Caganer

Austria

Austriecii împart multe dintre tradițiile Crăciunului cu vecinii lor nemți, având în același timp și multe originale. În timpul Adventului (postul Crăciunului), multe familii își fac o coroană  din crenguțe verzi, pe care o împodobesc cu fundițe și patru lumânări. În fiecare dintre cele patru sâmbete ale Adventului, se aprinde o lumânare și se cântă o colindă sau două.

De la finalul lui noiembrie în multe orașe se organizează celebrele târguri de Crăciun în care se vând decorațiuni, mâncare, vin fiert. Cele din Viena, Innsbruck și Salzburg sunt cele mai cunoscute, fiind vizitate de oameni din întreaga lume. Fiecare oraș are câte un brad imens de Crăciun, împodobit, în principala piață. În case, brazii sunt decorați cu ornamente aurii și argintii și cu steluțe din paie.

În Austria, Crăciunul începe în jurul orei 16 a zilei de Ajun, când se aprinde pomul și oamenii cântă colinde în jurul lui. Cel mai cunoscut colind este Stille Nacht (Silent Night – Noaptea liniștită), care a fost scris în Austria, în 1818.

Unii copii au impresia că cel care împodobește bradul este Christkind. Același personaj aduce și daruri copiilor în Ajun și le lasă sub pom. Christkind e descris ca un copil blond, cu aripi, care-l simbolizează pe nou născutul Isus. Pe 6 decembrie, copiii primesc cadouri de la Sf. Nicolae. Nicolae e acompaniat în Austria de Krampus, un monstru uriaș, cu coarne, care cară lanțuri după el și care pedepsește copiii care n-au fost cuminți.

Principala masă se ia în seara de Ajun și constă, de regulă, din crap la cuptor – ca fel principal. Nu se mănâncă alt fel de carne, deoarece Ajunul e considerat a fi post. Din ce în ce mai populare sunt însă gâsca la cuptor și curcanul. La desert se servește ciocolată, prăjitură cu caise și bomboane austriece de Crăciun – ‘Weihnachtsbaeckerei’.

Booking.com

About the author

TukTuk guy

Urcă în TukTuk! Oriunde te duc!

Add Comment

Click here to post a comment

zoot.ro%20

Booking.com

Fii prietenul nostru pe Facebook!

Clasament concurs ”Adu vara în TukTuk”

Fereastra Albastra, Gozo,...
Voturi: 1014
Tenerife
Voturi: 824
Apus pe plaja Otres 2 din...
Voturi: 329
La mare- Cazino Constanta...
Voturi: 154
În neantul sălbatic din...
Voturi: 94